Adrian Pop - Țiituri 2 - pentru vioară și pian

Nr. pagini: 25

ISMN 979-0-707664-37-7
ISBN 978-606-645-191-8

În forma sa originală o piesă pentru vioară și violoncel (scrisă în anul 2006 la sugestia violoncelistului american Matt Haimovitz), lucrarea se inspiră din practici instrumentale folclorice, « ţiitură » însemnând o formulă tipică de acompaniament utilizată în tarafurile tradiţionale româneşti, ce joacă un rol substanţial în definirea caracterului şi stilului pieselor de dans. Utilizarea intensă a procedeelor de ostinato constituie o caracteristică inerentă.

Pe fundalul cvasi permanent al formulelor de acompaniament ostinato se construieşte un discurs articulat în patru mişcări ce se succed după principiul contrastului, fiind în acelaşi timp sudate prin procedee de tranziţie şi înlănţuiri attacca. Modalităţi de generare melodică improvizatorică alternează cu zone concepute motivic, în timp ce prin procedee variaţionale şi dezvoltătoare se ţes articulaţii formale în interiorul mişcărilor, ca şi la nivelul ciclului. Intonaţiile provin din moduri populare caracteristice, potențate prin diverse tehnici de superpoziţie sau modulaţie. Sistemele ritmice sunt structurate similar, prin superpoziţii sau variaţii ale unor formule extrase din practica folclorică, mai cu seamă dintre cele asimetrice (măsuri de 5, 7, măsuri alternative, ritm aksak). Scriitura instrumentală presupune omniprezenţa „ţiiturii”, ceea ce conferă discursului o densitate susținută, cu alternanţe de planuri şi dialoguri strânse între cei doi parteneri.

Cu toate că lucrarea este impregnată de sonorităţi sugerate de melodica folclorică, nu este întrebuinţat nici un citat sau referire directă, fiind vorba aici mai degrabă de o abordare ce ia drept model conceptual discursul enescian „în caracter popular”.

Versiunea de față pentru vioară şi pian a fost realizată în anul 2013 la cererea violonistului român Francesco Ionașcu, care a prezentat-o în primă audiție la Londra. Aceasta păstrează întreaga structură iniţială, cu o substanțială dezvoltare și adaptare în ce privește partida pianului.

Adrian Pop